Manastirea hadambu

Manastirea Hadambu

Manastirea Hadambu, aflata la o distanta de 30 de kilometri fata de Iasi, in satul Mogosesti, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit pe la jumatatea secolului al XVII-lea. Aceasta manastire de calugari, cu o obste de zece vietuitori in prezent, va ajunge cu timpul in ruina, insa, in anul 1991, din bunavointa lui Dumnezeu, va fi reinfiintata si repictata.

Dupa o istorie zbuciumata si insuficient elucidata in toate detaliile si sinuozitatile sale, adeseori cu aspecte contradictorii sau controverse, se poate afirma ca manastirea cunoscuta sub denumirea de Schitul Hadambu, dar si sub aceea de Schitul din Dealul Mare trece in prezent printr-un autentic reviriment, printr-o perioada fara precedent de renastere din propriile sale vestigii. In pisania ctitoriei, cat si din unele documente domnesti aflam ca, in anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica i-a daruit lui Iani Hadambu, fost chelar, un loc "in padurea Iasilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserica cu hramul "Nasterii Preacinstitei si Nascatoarei de Dumnezeu". Asezarea monahala s-a numit "Hadambu", dupa numele ctitorului ei.

Specialisti dintre cei mai autoritari in domeniu au relevat faptul ca manastirea Hadambu, asa cum a fost construita ea, incepand cu anul 1659 este un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldoveneasca din secolul al XVII-lea si ca biserica, de mici dimensiuni, prezinta un plan mixt, caracterizindu-se prin diferite amenajari defensive, proprii si incintei de plan rectangular, prevazuta la colturi cu turnuri circulare, specifice constructiilor cu functii de aparare.

De-a lungul existentei sale, Manastirea Hadambu a fost supusa mereu eroziunii timpului, vicisitudinilor istoriei, dar si rautatilor si neglijentelor omenesti, care uneori sunt mai daunatoare decat stihiile naturii. Aceasta situatie s-a perpetuat pana in pragul vremurilor noastre, cand, mai cu seama, constructiile anexe, dar in mare parte si biserica au cazut aproape de tot in paragina.

In anul 1976, reputatul istoric de arta Vasile Dragut, a vizitat locurile in vederea inscrierii schitului in al sau "Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca" si a gasit un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldoveneasca din secolul al XVII-lea, cu o biserica de mici dimensiuni, turnul portii servind si de clopotnita, plus constructii anexe aflate in ruina.

Cu aproximativ 70 de ani inaintea sa, marele istoric Nicolae Iorga, gasise un minunat zid de caramida tare stropita cu pete albe de var, care inconjura biserica Hadambului, de la care se vedea, intre copaci, acoperisul de sindrila sparta, loc tocmai bun pentru scoala. Este clar ca aici, langa satul Mironeasa, in adancul Codrului Iasilor, pe vremuri a existat o biserica de lemn anterioara actualei, atestata nu numai de traditie si de anumite documente insuficient explorate. Biserica manastirii, purtand hramul "Nasterea Maicii Domnului", este o biserica de proportii reduse, consolidata din piatra bruta si avand peretii cu chenare gotice. A aparut si o noua biserica cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", pardosita cu marmura de Ruschita, prelucrata in atelierele de la Holboca - Iasi. Pictura bisericii, in plina desfasurare, in tehnica "al fresco" a fost inceputa de maestrul Vasile Buzuloiu din Bucuresti, fiind continuata de ucenicul sau, Vasile Gheorghita. Edificiul este inalt, zvelt, lansat cu suplete in spatiu, dar temeinic asezat pe sol. Plasata in varful Dealului Mare, biserica domina privelistea si se asambleaza perfect cu peisajul din jur. Demisolul bisericii serveste ca paraclis, fiind pus sub protectia Sfantului Ierarh Nicolae, praznic celebrat in ziua de 6 decembrie a fiecarui an. In ansamblul monahal de la Manastirea Hadambu, marele edificiu al arhondaricului, proiectat de arhitectul Bogdan Negoita, se distinge prin proportiile sale monumentale, prin aspectul sau palatinal. Acoperisurile cladirilor au fost lucrate de mesteri din Oglinzi - Neamt, iar invelitorile cladirilor, din tabla de cupru, au fost executate de iscusitul mester Ion Lica si de ucenicii sai din Targu Neamt.

Lucrarile de restaurare, construire si reconstruire din ultimii 15 ani au asigurat Sfintei Manastiri dainuire, dar si o ampla si temeinica dezvoltare. Toate acestea au fost posibile, pe de o parte, datorita evlaviei credinciosilor nostri care, in ceasuri de cumpana, au alergat intru intampinarea nevointelor noastre, iar pe de alta parte, datorita cuminteniei si vredniciei parintilor si fratilor din aceasta manastire, care si-au inchinat viata slujirii lui Dumnezeu si oamenilor. Fara adanca lor credinta, fara generozitatea si competenta temeinica a unor distinse personalitati din Iasi si Suceava, ar fi fost mult mai anevoioasa construirea unui edificiu atat de apreciat ca noua biserica, ce poarta hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", considerata de specialisti drept o capodopera de arhitectura ecleziastica in stilul traditional stefanian. In iarna anului 2003, in ziua de 22 ianuarie, la manastire a izbucnit un naprasnic incendiu, care a potopit una din casele monahale. Toata casa s-a transformat in scrum, inclusiv obiectele bisericesti adapostite, cu exceptia Icoanei Maicii Domnului, Facatoare de Minuni. Zidurile imprejmuitoare sunt construite in stilul cetatilor din acea vreme datorita faptului ca acea zona deseori calcata de invadatori. A fost parasita in 1859 cand cu legea secularizarii averii manastiresti. Manastirea a fost reinfiintata in 1990, cand s-a construit un corp de chilii si s-au facut multe imbunatatiri gospodaresti. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictata in anul 1938 de catre preotul romascan Octavian Zmau si donata de staretul Iov Mazilu, a fost gasita in fosta catapeteasma a bisericii, si este cunoscuta de catre toti credinciosii care vin la Manastirea Hadambului ca fiind facatoare de minuni. Acest fapt se datoreaza mirului care izvoraste din icoana saptamanal. In vara si toamna anului 1998, icoana a varsat mir din chipul lui Iisus si din vesmintele Maicii Domnului.

Aceasta icoana a fost ferecata ulterior in argint de mesterul Ion Contfas din Targu Neamt. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre pretioase, rubine, safire si smaralde, donate de familia Constantin, Roxana si Elena Amarinei din Piatra Neamt. Icoana este izvoratoare demir si facatoare de minuni. In anul 1960, ultimul staret al manastirii a fost alungat de autoritati, icoana din Biserica Schitului nemaivazand lumina zilei timp de 32 de ani. In duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima data ochiul drept al Maicii Domnului a lacrimat, apoi in anul 1993, in ajunul sarbatorii Sfintei Parascheva, din umarul drept au curs trei picaturi de mir.

La 22 februarie 1995 a curs mir din mitra, mir care a stat la vedere aproape doua saptamini. De atunci curge mir aproape saptamanal. De remarcat faptul ca duminica 20 august 1995 a curs Mir continuu, circa 7 minute. Actualmente, icoana este imbracata in foita de aur si are un paravan protector din sticla. Icoana Sfantului Ioan Botezatorul a fost donata bisericii, cand s-a facut noua catapeteasma, de catre sotii Gabriela si Sabin Drinceanu. Aceasta a varsat pentru prima data mir de Boboteaza, dupa slujba Sfintei Liturghii, mai precis in data de 6 ianuarie 1999, la ora 12. Minunea s-a repetat in acelas an in data de 9 ianuarie. In randul marilor realizari din ultimul deceniu al veacului trecut se cuvine sa mentionam: monumentalul edificiu al arhondaricului, expresie generoasa a spiritului de ospitalitate moldoveneasca, staretia veche, agheasmatarul, trei fantani si impodobirea cu pictura si mobilier a bisericilor, toate fiind realizate in timpul staretiei P.C. Protos. Nicodim Gheorghita, cu cheltuiala exclusiva a credinciosilor. Insa, la Manastirea Hadambu nimic nu s-ar fi putut realiza fara interventia vizibila a Maicii Domnului.

Gratie proportiilor marelui arhondaric, manastirea dispune de generoase locuri de cazare, avand posibilitatea sa adaposteasca si sa omeneasca, potrivit indatinatelor legi nescrise ale ospetiei moldovenesti, pana la cinci sute de pelerini, ceea ce se intampla adeseori, mai cu seama in sezonul estival.